povesti de adormit copiii

În galaxia aceasta e tot timpul primăvară şi se pare că oamenii nu au mai văzut copii pe role căci era să cad de vreo 3 ori... odată chiar mi-am atins o mânuţă de ciment şi m-am murdărit.

O tanti naşpa nu m-a lăsat la trambulina elastică dar am păcălit-o cu ceasul de la mami. M-am descălţat de role, am stat frumos la coadă şi când am ajuns la rând s-a băgat un copilaş în faţă şi l-am lăsat, căci aşa mi s-a părut politicos. Apoi, tanti respectivă, care btw avea nişte bucle blonde drăguţe şi se vedea că fusese pe la solar, mi-a zis că sunt prea mare! Şi am simţit emoţia aceea înţepătoare cu picături de apă sărată care ţi se preling pe la ochişori şi m-am enervat, am oprit timpul 5 minute şi m-am dat şi peste cap, nu numai sărituri.

Apoi m-am dus din nou la coadă şi am pornit timpul. Şi oamenii ignoranţi nici nu şi-au dat seama că eram mai transpirată decât înainte şi aveam şapca pusă invers.

Auzi, tati... vezi că nu-mi place culoarea pe care ai ales-o pentru logo-ul acela...